MENU
Acasă » Articole » Articolele ziarului » Articole din presa vremii

Simțul răspunderii, de Nichifor Crainic

La începutul anilor 2000, când biblioteca publică supraviețuia datorită câtorva ediții periodice abonate cu mult greu, articolele din ziare completau golul informațional, găsindu-și locul într-o Mapă numită „Pagini inedite”. Răsfoind de curând această „arhivă” am descoperit simțul important, pierdut cu desăvârșire printre lucrurile mai puțin importante ale timpului.

Marele scriitor, poet, ziarist, om politic, autor, director de reviste, editor, filosof, pedagog și teolog român pe nume Nichifor Crainic (1889-1972), scria în 1919, în „Icoanele vremii” despre SIMȚUL RĂSPUNDERII:

„Simțul răspunderii e ca o sabie a lui Damocle, care își spânzură tăișul deasupra acțiunii noastre și veghează, gata să reteze orice gând de faptă rea ce păstrează cu înfățișarea lui limpezișul luminos al conștiinței. Până la judecata lui Dumnezeu, care se va trâmbița în univers la vremea ei, până la tribunalul juridic prin ale cărui cotloane te poți strecura învârtind șuruburi legate și simulând nevinovăția, până la tribunalul public al ochilor care văd faptele tale și al buzelor care le descalifică, ia seama, tu porți în lăuntrul tău, judecător neînduplecat, această sabie tăioasă care poate suprima, prin loviturile ei fără greș, toate tribunalele din lume și dincolo de lume.

N-o lăsa să ruginească! Îndârjește-te să pricepi că în tine, ca și în noi toți, e un cuib în care răul clocește să scoată pui și, că din cutia blestemată a Pandorei, îi răspândește peste omenire, dacă sabia răspunderii tale a ruginit.

Vrei să te încredințezi? Astăzi, mai ales, nu e nevoie să-ți arăt cu degetul pilde. Trăim într-o vreme când toate metalele pământului s-au prefăcut și s-au ascuțit pentru ucidere,- ba, pe cât se pare, de-ar mai fi încă n-ar strica!-, și numai sabia de care îți vorbesc stă prinsă de grunjii ruginii în teaca scăfârliei multora din semenii tăi. Unii ca aceștia nu mai poartă creieri în cutiuța lor craniană, ci smârcuri de baltă putredă: cutia nenorocită a Pandorei.

Și tu care ți-ai închipuit, poate, că, în ceasul jertfelor, nu trebuie să ai pe buze decât ce ai pe inimă și că toți credincioșii au cugetul de sfânt și brațul de arhanghel! Să nu te miri, deci, că priveliștea zilei acesteia e o încrucișare ciudată de eroi nemuritori poleiți cu aurul gloriei și de tâlhari în simulacrele datoriei.

Tu ești slobod să fii ori unul, ori altul. Natura a îngropat în ființa noastră sâmburii tuturor putințelor.

Din inima ta își poate desface ramurile verzi copacul uriaș care umbrește pe călătorii osteniți sau pirul târâtor care pipernicește creșterea grâului.

Dar gândește-te! Singur singurel n-ai trăit și nici n-ai să trăiești niciodată. Nimeni, de la ucenicul unei meserii până la cugetătorul tăcut, nu este izolat de lume, atâta vreme cât n-are o insulă depărtată ca Robinson Crusoe.

Însemnat cu stea în frunte, ori pierdut în marele furnicar al existenței, tot ții în cele zece degete ale mâinilor tale câteva fire din urzeala și din bătătura din care se țese în războiul ursitei, viața obștească.

SIMȚUL RĂSPUNDERII! Nu-ți poruncește el să nu încurci aceste fire?

O greutate răsare când munca ta a dat la iveală oarecare însușiri bune, când glasul tău, în surda simfonie a lumii, e un glas care se aude. Sunt destui patroni care te drămăluiesc în calculele lor și-ți oferă un loc în atelierele gloriei lor.

Tu caută cinstea și dreptatea! Te vor momi și te vor pune la dreapta lor.

Îmbracă-te cu mantaua de ploaie a înțelepciunii și potopul de laude nu va intra  în inima ta. Socotește dacă foloasele ce ți-se întind pe talerul momelii nu sunt în raport cu pagubele umililor făurari de faimă străină.

Ai găsit? Trage sabia răspunderii tale și-renunță! Tu ești al tău și al țării tale! Fii numai al tău și al țării tale! Aceasta e steaua ta polară. Broboanele trudei și flamura credinței ridică-le sus, în lumina ei. Te vor tăgădui, te vor batjocori, te vor urmări. Puțin îți pasă! Cu tine e cinstea, cu tine e binele și mila. Muncește mai departe; predică-le prin faptele tale. Și nu șovăi.”

 

Sursa: ziarul „Țara”, 23 martie 2001.

Angela Zatic, bibliotecar

 

Categorie: Articole din presa vremii | Adăugat de: angelazatic (02.19.2016)
Vizualizări: 55 | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
avatar