MENU
Acasă » Articole » Articolele ziarului » Educaţie

Absenteismul școlar-o realitate a zileleor noastre

 

În Republica Moldova, rezultatele elevilor, atât la examenele de bacalaureat, cât și la cele de absolvire a gimnaziului, devin din ce în ce mai slabe. Ne-am obișnuit să căutăm vinovații undeva în afară, adică profesorii nu explică așa cum trebuie, ministerul instalează camere de luat vederi, copiii sunt influențați negativ de internet  și multe altele. Desigur, e mai ușor de observat paiul din ochi străin decît bîrna din cel propriu, dar principala cauză rămâne a fi absenteismul şcolar. Acesta a devenit o problemă a societății noastre cu aproape un secol în urmă, deci, ar spune unii, nu e nimic de mirare. Numai în școala din Bravicea au fost înregistrate peste 6000 de absențe nemotivate la sfîrșitul anului de învățămînt 2014-2015.

Motivele absenteismului, dintotdeauna, au fost sărăcia la limită a familiilor unor elevi și necesitatea copiilor de a pleca la muncă, pentru a întreține familia. Astăzi, aceste cauze, care pot fi înțelese și justificate pentru perioada interbelică, ne fac să ne îngrozim de faptul că în sociatatea contemporană mai există așa familii. Totuși, la etapa actuală în satul nostru, cauzele lipselor nemotivate de la ore devin din ce în ce mai inexplicabile, lucru care ar trebui să-i pună în gardă nu numai pe profesori.  Chiulul, sau fuga de la lecții a devenit ceva obișnuit pentru elevii claselor gimnaziale. Cei care chiulesc de la lecții susțin că o fac pentru că „nu le place obiectul sau profesorul” ori „nu și-au pregătit temele”. Oare să fie acestea motive serioase, ca un minor să se plimbe fără nici un rost pe străzile satului, în loc să stea să asculte lecția. Logic este de a ne pune o a doua întrebare: „Cum se va pregăti el de lecția următoare, dacă de la aceasta a fugit?” sau „Cum să-i cultive profesorul dragostea pentru  o disciplină oarecare, dacă elevul nici măcar nu este prezent la oră?”. Culmea e că unii părinți susțin punctul de vedere al copilului, vinovați făcîndu-se în viziunea lor oricine, numai nu odrasla lor. Ei bine, dragostea părinteacă e ceva sfînt, fără îndoială, dar este oare corect modul de manifestare al acesteia prin susținerea minciunii și a falsității? Profesorii s-au obișnuit cu scuzele din partea unor părinți „Am avut nevoie de ajutorul lui/ei la lucrul pe lîngă casă, sau în cîmp”. Se înțelege de aici că acest „ajutor” a durat de la 7.00 pînă la 21.00.  Nu e cam multișor pentru un copil 14 ore de muncă fizică pe zi? Apare, deci o altă problemă- exploatarea în masă a minorilor prin muncă în Bravicea, lucru care poartă răspundere penală, ori minciuna în masă a elevilor de rînd cu părinții? Sînt niște întrebări care necesită nu doar răspuns, dar și soluționare, la realizarea căreia este necesar ajutorul întregii comunități.

Victoria Leancă

Profesor de limba rusă

victoria.leanca.80@mail.ru

 

 

 

Categorie: Educaţie | Adăugat de: angelazatic (02.18.2016)
Vizualizări: 44 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar