MENU
Acasă » Articole » Articolele ziarului » Personalităţi ale satului

Onorată Doamnă, Dragă Tată…

Motto: Nu-i înveți pe alții ceea ce vrei, nu-i înveți ceea ce știi - îi înveți ceea ce ești. Jean Jaures

Părinții mei au fost copii care au trăit pe viu ororile războiului (Al doilea Război mondial, 1941-1945) – bombardamentele, evacuarea, foamea și alte nevoi. Iată de ce, în toate cele au ținut de calitatea lor părintească, s-au străduit cât au putut, să ne ferească de lipsuri. De foarte mică, când încă nu apucasem să cunosc Tatăl Nostru am știut, că pâinea este sfântă și nu se aruncă nici măcar fărâmiturile… Mama fiind foarte ocupată la școală și cu activități obștești, își găsea, totuși, timp să ne răsfețe duminica, pregătind bucatele noastre preferate - mămăliguță (din care alcătuiam urși, tăvăliți prin brânză cu smântână), friptură de pui cu ceapă multă. Fiind pedagogi, o mare atenție acordau cultivării noastre spirituale și intelectuale - îmi amintesc cu drag după amiezile de duminică iarna, la sobă, în lecturi sau în rezolvarea problemelor de chimie, cu mama… În casa noastră Cartea a fost și rămâne la loc de mare cinste (de „aprovizionare” ne îngrijim cu toții - părinții, frații Valeriu și Andrei, precum și cumnatele, Maria și Iulia, toți pedagogi, cu excepția lui Andrei; o parte din biblioteca familiei constituind cadouri de la foștii discipoli). Fiind la o vârstă respectabilă, mama și acum continuă să ne uimească, fie prin vorbele de duh sau rețetele deosebite, pe care obișnuiește să le citească înainte de somn (unicul timp, la care nimeni nu îndrăznește să atenteze). Mama m-a învățat de mică, că muncile casnice trebuiesc făcute cu bucurie și dăruire: pâinea și plăcintele cu lacrimi de scârbă nu-s gustoase. Iar hainele spălate de o fetiță gospodină fac să inflorească sfoara, pe care sunt înșirate (atât de frumos sunt aranjate)… Cu mama am cutreierat împrejurimile satului copilăriei, explorând locușoarele „ciupercoase” ale Opecului sau poienițele pădurii cu lăcrămioare…

Desigur, sunt vii și amintirile legate anume de activitatea părinților ca profesori – lecțiile de zi cu zi la chimie, biologie, viticultură, pregătirea militară, precum și minunatele serate școlare…, dar acestea mi se par, totuși, mai palide, comparativ cu lecțiile de viață învățate de la ei. Tata este omul, care în asumarea atitudinilor față de oameni și fapte recunoaște doar, că albul e alb și negrul - negru… De aici - și asumarea responsabilităților, și a consecințelor acestora… De la tata, cu meticulozitatea și consecvența lui am învățat, că și în viață cui îi scapă detaliile, pierde și întregul… Severitatea lui, pe care, copil fiind, o găseam nelalocul ei (doar sunt cuminte, învăț bine etc.) mi se pare azi cu totul îndreptățită, o binecuvântare… Pentru ca părintele e bucuros nu numai pentru că ți-a dat viață, dar vede și cele de mai departe…

Pentru mine, care am fost mezina, deci, ocrotită și alintată, o problemă mare era să depășesc frica de necunoscut, de greutăți, cu care, cum vedeam/simțeam zilnic, se ciocneau mai marii (părinții și frații). În acest sens, memorabil este dictonul, pe care mama nu contenea să mi-l spună: Dificil, dar posibil! Îl port cu mine prin viață, îmi dă aripi în momente grele și, la rându-mi, încerc să-i încurajez și pe alții…

Scumpii mei Părinți și Profesori! Sunteți la un jubileu minunat - 55 de ani de viață conjugală. ÎMPREUNĂ ați și am rezistat. Prin neosteneala, cu care v-ați dăruit școlii și nouă, adică prin însăși viața voastră, ați modelat multe suflete de copil, între care și ale noastre, copiii Valeriu, Andrei, Elena și nepoții Mihai, Eugen, Marcel și Elena. Vă mulțumim din suflet! La Mulți și Binecuvântați Ani!

 

Elena Gorincioi, dr. în chimie,

Institutul de Chimie al Academiei de Științe a Moldovei

Categorie: Personalităţi ale satului | Adăugat de: angelazatic (02.18.2016)
Vizualizări: 41 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar